vineri, 25 iunie 2010

healing my soul...

the other day i read something that made me burst into tears...it was something like this: I don't love you because of who you are...I love you because of the way u make me feel when I am next to you...
maybe i should start writing down my memories...not talking about feelings, not pretending to know everything about life, pain, love or all the other cheezy stuff...cause i am not a cheezy person...sometimes i think i am too realistic, too down to earth...sometimes i dream too much about stuff that i know i can hardly make come true...
i started reading blogs of some people...infamous...people that no one knows...what the fuck is the difference??? i can't understand why celebrities are treated with more respect then all the other persons that are putting down their souls on this page??? why their pages have thousands of visitors, while our pages are rarely read...celebrity is overrated, i respect all the little things that we...normal guys ...put down, because we really write what we feel, what hurts us or what makes us happy...we talk about the world...the real world...how hard is for us to survive, to go on when everything around us sometimes falls apart....
today i am healing my soul...the entire process is slow and is burning me inside out, it consumes me, but i gotta purify it, i gotta clean it, i gotta get everything out in order to start living again...
nothing is the way it was before...everything around me seems change, i perceive all the noises, the images, the words in a different way...i am sure that i grew up...my mind and my soul are not like 4-5 months ago...they got old
sometimes i feel too tired to even breathe, to raise my head and look into the eyes of those who try to talk to me...and i just wonder...what is the point???
i wish i knew who are those lying and who are those who really care about me, who are those whom when i cry really suffer and when i smile, that smile makes a difference in their lives...who are those who think about me when they first wake up in the morning and who are those that don't give a fuck...
sometimes i wish i really was as evil as i show myself in front of the others...sometimes i wish my mask became my real figure...sometimes i wish the glitter in my eyes disappeared so no one would stop and stare
sometimes i wish the first thing i wrote on this post was true...maybe someday respect will win over pride, tolerance and acceptance will rule the world...and i will stand still and watch everyone move on...healing my soul...following them after a while...

marți, 22 iunie 2010

fluturasi...

afara poate ploua...dar in sufletul meu e soare...afara poate e intuneric...dar sufletul meu e mai luminat ca niciodata...poate racoarea te invaluie cand iesi din casa doar in tricou si pantaloni scurti la 10 noaptea pt k te gandesti k e vara si incepi sa tremuri...tremura si sufletul meu...dar tremura de fericire...de speranta...tremura la gandul k de azi totul o sa fie bn pentru totdeauana...k nimic rau nu o sa se mai intample pentru k am langa mine jumatatea aceea care lipsea...care poate sa ma completeze si care a reusit sa ma faca sa inteleg k a doua sansa exista pentru toata lumea...k daca vrei, poti...ca inca mai pot simti fluturasi in stomac cand ii aud vocea, cand inchid ochii si il vad acolo langa mn, chiar daca el fizic e departe...

niciodata nu am crezut in dragostea la prima vedere...nici nu cred...insa ceva m-a fascinat la prima vedere...ochii lui au furat privirea mea din prima secunda in care s-au intersectat, privirea lui mi-a ramas intiparita in minte...

azi totul e frumos in viatza mea...nu imi lipseste nimic...nu mai imi doresc nimic pentru k langa el am tot ce am nevoie...am siguranta, am respect, am incredere, am iubire...am tot ce nu am avut candva, dumnezeu mi-a dat un inger sa ma ocroteasca, sa ma pazeasca de tot ce e rau si urat pe pamant...iti multumesc ubitu meu...si te ubesc mai mult decat orice in viatza asta nebuna

miercuri, 16 iunie 2010

just gonna stand there and watch me burn...

astazi am ascultat melodia asta pentru prima data...nici macar nu mi-am dat seama la inceput cat de mult mi se potriveste...rihanna feat eminem - love the way u lie...just gonna stand there and watch me burn...but that's alright because i like the way it hurts...just gonna stand there and hear me cry...but that's alright because i love the way u lie...i love the way u lie...de cele mai multe ori durerea e cea care te tine in viatza, care iti da forta necesara sa lupti, sa simti, sa respiri, sa mergi mai departe chiar daca e nevoie sa te tarasti, sa cersesti...uneori realizezi k esti dependent de durere...k ai nevoie de ea, k ai nevoie sa simti caldura lacrimilor pe fatza ta ca sa iti dai seama cat de multe ai pierdut si cat de multe ai de castigat daca deschizi ochii la timp si privesti in jurul tau...
uneori durerea iti ia, dar iti da de un milion de ori mai multe decat ti-a rapit...mie mi-a dat puterea sa realizez cine sunt cu adevarat, sa vad in mine si in restul oamenilor, sa vad perversitatea din inimile celor de langa mine si stralucirea din ochii celor pentru care contam cu adevarat...

cineva a spus candva ca iubirea este cel mai profund sentimen din univers...cel mai profund si mai pur posibil...astazi am puterea sa ii rad in fatza si sa il contrazic...suferinta este acel sentiment...mai complexa, mai pura, umana...

am stat in fatza lui si am plans...am stat in fatza lui si m-a durut...sufocarea din sufletul meu m-a trezit la realitate...nu contam pentru el...dar am realizat k eu contam pentru mine si mi-a fost de ajuns ca sa o iau de la capat...am cazut si m-am ridicat de zeci de ori...am plans si la secunde distanta sufletul radea in mine pentru ca spre deosebire de el care si-a batut joc...spre deosebire de el care nu a stiut sa iubeasca, sa imi fie aproape sufleteste, sa simta cum inima mea batea pentru un singur lucru...eu am stiut sa fiu om...am stiut sa sufar in tacere pentru ca el sa nu simta apasarea din mine, am stiut sa zambesc atunci cand sufletul in mine urla de disperare, am stiut sa lupt atunci cand toti in jur se dadeau batuti...am stiut sa iubesc sincer si da...iubesc in continuare la fel de frumos ca atunci cand credeam ca daca dragostea exista nu mai ai nevoie de nimic...si nu mai ai nevoie de nimic...dar cineva trebuie sa te iubeasca sincer si atunci ai tot...cineva trebuie sa te respecte si atunci te respecti si respecti si u....


am pierdut ani dar nu imi pare rau pentru k fiecare secunda langa el mi-a dat o lectie de viatza...pretuieste-te pe tine ca sa vezi valoarea celorlalte suflete...plangi u ca sa vezi nelinistile din ochii celorlalti...razi u ca sa cunosti adevaratul inteles al cuvantului fericire...iubeste u inainte sa astepti iubire de la ceilalti...ofera respect si multe capete or sa se plece in fatza curajului tau de a vedea realitatea...sufera tu inainte sa ai pretentia sa intelegi durerea celorlalti...arata-le u cat valorezi...si cuvantul NU o sa dispara din vocabularul lor...educa dar inainte lasa-te educata...invatza de la fiecare cate ceva...dar intotdeauna sa ramai fidel unei singure persoane...TIE INSUTI...pentru ca tu esti singurul care nu te-ai trada niciodata...

Ghandi a spus candva..."Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume..."...eu nu am pretentia sa dau lectii sau sa schimb pe nimeni...astazi zambesc pentru k am reusit sa ma schimb pe mine insami...dumnezeu mi-a dat puterea sa merg mai departe...de azi o sa fie bine...simt...sper...o sa fac sa fie bine

luni, 14 iunie 2010

spun...stop!!!

sau cel putin asta incerc sa fac...spun stop la tot ceea ce am vrut sa fiu odata si la ceea ce stiu k niciodata nu o sa reusesc sa fiu...spun stop la regrete si de azi nu o sa ma mai hranesc din amintirile unor persoane care nu mi-au vrut decat raul...spun stop la tot ceea ce m-a ranit si incerc sa nu mai respir aerul otravit de altadata...acelasi aer pe care il respira toti...prieteni sau dusmani...oamenii care te iubesc si oamenii care ar face orice sa te vada la pamant ca sa poata sa te mai loveasca inca o data...spun stop la ideile preconcepute pe care le aveam ieri si de azi nu o sa mai judec pe nimeni...desi stiu k eu o sa fiu judecata in continuare...spun stop la lacrimi si dau start la zambete...insa zambetul inocent pe care il aveam candva...zambetul acela dulce care ii innebunea pe toti, care ii scotea pe toti din starea lor monotona...care putea sa topeasca inima celei mai dure persoane de pe acest pamant...oare zambetul acela o sa mai aiba acelasi farmec acum, o sa mai cucereasca inimi, o sa mai castige razboaiele de altadata...de pe vremea cand rasul cristalin al unui copil putea sa dea alt curs unei intregi istorii?????
numai timpul o sa poata decide daca eu m-am transformat in bine sau in rau...daca fetitza transformata in femeie de ceva timp a invatat ceva de la viata asta care te duce unde vrea ea si cand vrea ea, daca omida s-a transformat in acel fluture salbatic pe care eu stiu k il port in suflet...adanc inauntrul meu zace atata frumusete...atatea comori ascunse de teama, poate de teama prosteasca de a nu fi ranita din nou...de a nu simti iar gustul sarat al lacrimilor, gustul amar al durerii si senzatia aceea de sufocare continua, de dezgust, de sentimentul k nu valorezi nimic pentru ca daca ai valora persoana de langa tine te-ar aprecia asa cum esti...cu calitati, cu defecte, cu nebunia aia ciudata de ne caracterizeaza pe toti...te-ar iubi pentru k esti u si pentru k stie k il iubesti k nimeni alta....
oare o sa vina o zi cand cineva o sa ma cunoasca pe mine...fara sa isi doreasca mai mult decat eu pot sa ofer...lumea asta e atat de idioata...nu vede k de fapt eu dau totul...nebuna cum sunt, sunt eu insami si nu mi-e rusine cu mine, cu nimic din ceea ce fac sau am facut...am un singur mare regret in viatza...unul singur...si poate dumnezeu o sa-mi dea intr-o zi din nou lucrul pe care l-am pierdut pentru k am fost prea copil, prea neimportanta pentru altii, prea nesigura pe mine in acel moment...
astazi spun stop...stop la tot mai putin la iubirea ce o simt acum in suflet...de azi o sa ma cunoasteti pe mine....persoana care a vrut sa ascunda tot...persoana care a vrut sa aiba o inima de gheatza insa cineva a reusit sa topeasca acea inima pentru k pur si simplu a indraznit...pentru k m-a vazut pe mn si nu i-a pasat de ce spuneau ceilalti...o persoana careia pot sa-i dau tot si careia o sa-i dau tot numai pentru k pot, pentru k imi da fortza sa lupt, fortza sa ma impun, fortza sa vad realitatea, fortza sa ma arat pe mine cel putin in fata lui, fortza sa accept sa fiu cine sunt in realitate si acea forta mi-a dat puterea sa accept k DA...IUBESC..TE IUBESC PE TINE...UBITU MEU NEBUN...TE IUBESC ZABY...

vineri, 11 iunie 2010

respir...asta e tot ce conteaza pana la urma

dap...e adevarat ce se spune k dimineatza totul pare altfel...un nou rasarit de soare...picaturile de roua chiar dak in 2-3 ore o sa fie canicula, totul e altfel cand o noua zi sta sa inceapa...chiar dak pana la sfarsitul zilei totul devine iad din nou....de ce sunt oamenii asa ciudati si schimbatori???? de ce trebuie sa poarte toata lumea o mask de fiekre data cand apare in fatza ta??? de ce totul in jurul meu e fals cand eu incerk sa fiu cat se poate de adevarata...cand eu sunt eu...aceeasi in fiecare zi nu conteaza locul, timpul sau situatzia??? de ce multi inceark sa ma cunoask...dar nimeni nu reuseste cu adevarat...odata creadeam k perfectiunea poate fi atinsa dak iti doresti cu adevarat...dar cand esti inconjurat de minciuni oare mai esti capabil dupa un timp sa iti dai seama de adevar??? oare mai esti capabil TU sa vezi cine sunt cei din jurul tau cu adevarat...
toti ne bazam pe conceptii de cele mai multe ori false....facem presupuneri si judecam la suprafata....odata superficialul era superficial si realitatea era bazata pe adevar....astazi...e pur si simplu pacat...pacat k am uitat sa fim oameni si sa iubim...pacat k si atunci cand iubim, iubim cu mintea nu cu sufletul...pacat k am fost candva copii si am uitat k tot ceea ce vedeam atunci, numai acele lucruri, detalii foarte putin importante pentru noi acum erau cele ce contau cu adevarat...pacat k am crescut fizic...dar psihic nu ne-am dezvoltat deloc....

joi, 10 iunie 2010

ce face omul cand nu are nici o ocupatie

e ora 1 dimineatza si eu mi-am facut blog...interesant...ce nu face omul de plictiseala...poate intr-un final o sa imi gasesc si eu refugiul in ceva...cunosc multe persoane care si-au facut blog k e la moda...eu scriu de placere...poate cu gandul k cineva o sa citeasca ce am eu de spus si o sa invete ceva...poate cineva nu o sa mai repete greselile mele si poate tot acea persoana o sa fie cum ar fi trebuit sa fiu eu de la inceput...poate k pana la urma o sa incep sa imi ascult propriile sfaturi...poate k o sa capete totul forma si culoare chiar dak eu acum vad in ceatza...
viata asta mi se pare penibila cateodata...se joaca cu tine si u doar stai si privesti...e ciudat k nu o poti controla si te simti straniu cand nu poti sa pui stop si sa zici...de maine eu decid....adevarul e k deciziile importante din viatza niciodata nu le iei u pentru tine...intotdeauna o sa existe ceva sa te influenteze...o privire, o voce, un zambet sau o lacrima...toate se schimba si te schimba chiar daca nu iti dai seama...toate te conduc pe drumuri diferite si e pacat...pacat k niciodata nu sti ce te astepta pe celalalt drum....